marți, 7 martie 2017

Una și aceeași ființă


Căuta mereu ceva nou, ceva care să îi dea aripi. Îi lipsea încrederea și forța pe care ceilalți credeau că o are. Se simțea slab, fără puteri. Și a băut un pahar cu apă. A înghițit-o precum condamnații la moarte. Dar cum să știe el că era condamnat? La o viață doar cu el. Ce poate să fie mai greu și mai frumos să trăiești doar cu tine, cu eul tău. Să te suferi, să te mângâi și să te renaști. Într-un alt eu, în același corp. Să îți vezi umbra și să știi că ești în același corp, dar cu un alt simțământ, cu alte trăiri. Să simți că vrei să zbieri și să spui: sunt eu, tot eu dar parca...altcineva. Și da, el se simțea că acum începe să se dezbrace de trecut. De un trecut ce parcă era suma unor alegeri ai celor din afară. Un produs alterat, cu un miros aparte, stricat. Și încet, încet a început să se descopere. Un univers adânc ce trebuia explorat. Multe zone necunoscute până acum. Dar ce putea sa facă? Era doar el cu...el. Doar ei doi...Că doar viața e frumoasă în doi...

Niciun comentariu: