duminică, 22 ianuarie 2017

Under construction...

Am zis că voi inunda distanța până la tine. Așa măcar voi putea să înot. Că nu mai pot zbura. Nu mai am aripi. Mi-au fost tăiate. De păcat. Da, aripile, le-ai văzut de atâtea ori. Sunt frumoase. Colorate. Ca sufletul celor care le pot vedea. Voi construi poduri. Pe care să le putem traversa atunci când ne vom îndepărta...Voi construi drumuri cu un singur sens. Spre tine. Voi construi tunele, să te pot vizita și să nu știi că am fost. Voi construi pasaje pe care să le poți demola de teamă. De teama furiei mele. Te voi înconjura, te voi bântui și îți voi șopti, încet, cât aș putea de încet: sunt deja aici. Voi construi noi planete pe care să trăiești în singurătate. Să fiu doar eu acel om care te vizitează... Voi construi țări și te voi izola acolo. Voi construi mereu, pentru că mereu aștept. Iar în așteptare este dor.

Niciun comentariu: