duminică, 22 ianuarie 2017

Troc

Mereu am vrut să cred că sunt un om bun. Că pot oferi fără să cer. Că dau fără să iau nimic la schimb. Că râmân fără să cer prezența la schimb. Că împrumut fără să mă uit la ceas. Dar nu e așa. Aștept mereu ceva la schimb. Am așteptat prezență, am așteptat clipe, am așteptat cuvânt. Și am primit tăcere. Dar pentru că nu sunt un om bun voi oferi același lucru. Îmi voi oferi cea mai îndelungată tăcere. Da, ofer tăcere. Multă. Dacă mai e cineva care o dorește...sunt aici. Dau la schimb cuvintele primite la început pe liniștea de acum...care mă surzește. Doare. O tăcere care țipă. Și mă obișnuiesc cu ea. O primesc. O îmbrățișez ca și cum ar fi a mea. Chiar dacă știu că nu pentru mult timp. Tăcerea este precum parfumul scump, cumpărat la reducere. E scump și ieftin în același timp. Mă ajută dar mă și ucide, lent, cald, rece. Așa cum doar tăcerea o poate face. Și, facem troc?

Niciun comentariu: