duminică, 22 ianuarie 2017

Și voi iubi așa cum ți-am promis

Promisiunile sunt ca amintirile. Importante. Fără de preț, Sunt ale mele precum îmi sunt amintirile. Și azi îmi promit mie, sufletului ce tânguiește după un pic de repaus din suferință...că voi fi altfel. Dar cum altfel? Pot să fiu doar așa, așa cum m-ai cunoscut, fără mască, fără perdea, fără ascunziș. Sunt aici și deschid porți spre noi lumi. Noi trepte mi se arata, ce par greu de urcat. Le urc singură...așa cum ți-am promis. Una câte una, până la final. Și obosite îmi sunt picioarele și brațele. Mă opresc, mă uit spre tine și îți întind mâna. Ai rămas acolo, în trecut. Precum o amintire scumpă. Și continui să urc, spre mine. Spre un nou eu. Da, am rămas în urmă. Eu, umbra mea, eu ieri...și sunt doar eu, de azi. Fără să uit că amintirea e la fel de importantă precum promisunea către sufletul meu că poate voi fi un om mai bun.  Dar nu știu care ar fi versiunea mea mai bună. Probabil cea în care sunt cel mai vulnerabil om...cea in care mă uit în oglindă și îți promit că voi iubi precum ți-am spus.

Niciun comentariu: