vineri, 27 ianuarie 2017

Fie ca...sau cum să începi o urare

Să renunțăm, mi-am spus. La mine. M-am hotărât să învăț noi cuvinte. Să învăț noi trăiri. Să învăț să respir. Am uitat cum se face. O făceai tu și pentru mine. Am hotărât să iau lecții de pian. Să simt sub degetele mele vibrația notelor, ca atunci când le ating să pornim într-o călătorie. Doar eu și ele. Am fost salvată zilele acestea de tot ceea ce altădată m-ar fi acoperit. Am fost ridicată de tot ceea ce altădată m-ar fi ascuns în desișuri. De trăirile tale. Le simt de parcă ar fi ele mele. Le-am visat și știu cum sunt. Sunt simple. Goale. Fără importanță... Nimic nu mai are importanță acum. La fiecare margine mi-am spus că acum nu e acum. Că acesta trebuie să fie. Acel moment zero. Și nu a fost să fie nici de data asta. O sa-L întreb de ce. Vom avea curând o discuție. Momentan nu știu cum se pun întrebările... Am hotărât ca de azi fiecare clipă să conteze. Am hotărât ca de azi...hmm, am hotărât atât de multe încât nu mai știu cum să încep. Cred că așa...fie ca...fiecare zi să conteze!

Niciun comentariu: