marți, 10 ianuarie 2017

Aruncă-ți privirea pe fereastră...



Aruncă-ți privirea pe geamul îghețat și întâlnește căldura din ochii mei. Ochii îmi sunt calzi, cu lacrimi și dezgheață picioarele tale îngețate. Precum în povestea cu zâna zăpezilor...o ști doar. Ți-am recitit-o zilele trecute, mângâindu-ți părul castaniu, moale ca iarba primăverii. Picioarele tale par murdare. Le vom curăța împreună acasă, atunci când vom ajunge. Până atunci, să coborâm împreună din autobus, promit ca privim doar înainte. Trecutul a trecut. Ne așteaptă doar bucuria care înseamnă viitor... Mâinile îți sunt reci, cu mici pete sub unghii. Pari neîngrijit, om scump și nemuritor sufletului meu. Ce s-a ales de sufletul meu de te-am lăsat așa, neîngrijit? Te văd zilnic stând pe scaunul din fața mea, cu mâna sub bărbie, privind în gol, minute în șir. Privește-mă, sunt aici, te aștept de secole...sweet child of mine. Îmi vine să îți cânt mereu, cum obișnuiesc să îi cânt tatălui tău... Oprește-te azi si spune-mi că mă așteptai, inger blând, cu ochi pierduți... Te văd mereu, în tristețe cum zaci. Tristețea nu e pentru tine. Tu ești vesel. Trebuie sa fii. Așa aș vrea să fii, scump copil fără nume... Iartă-mi îndrăzneala de a crede că te cunosc, că ai putea fi al meu...


Un comentariu:

Delia spunea...

Bravo, Ramona! scrii foarte frumos!