miercuri, 2 noiembrie 2016

I am coming home



Nu e supărare, e doar o rană ce s-a deschis... Fiecare simț e mai ascuțit, asemenea lamei unui cuțit care este trecut prin forța unui polizor. Fiecare amintire devine mai puternică, mai vie. E posbil ca amintirile să aibă un miros, un parfum? Ale mele au miros de primăvară, au mirosul frunzelor de cireș. Și cu toate astea, de ce să te rănească amintirile cu miros de primăvară? Acele amintiri care te trezesc la viață și îți dau senzația unei noi retrăiri? Mi-aș dori să nu uit nimic niciodată însă amintirea tuturor stărilor să nu doară. Am învățat că odată cu pierderea unor simțuri, altele le iau locul. Am început să simt mai mult. Simt cum lucrurile se schimbă, primesc alte culori și forme. Simt cum te schimbi, cum toate cuvintele tale și-au pierdut valabilitatea. Au expirat. Are și viața aceasta un termen de valabilitate? Se prea poate... Și vreau să vin acasă. Acolo unde e lumină și bucurie.  Acolo unde fiecare lucru are o însemnătate specială, o perfecțiune ireală. Acasă, unde rănile se închid... I am coming home... În sufletul tău! Și rănile se vor închide.

Niciun comentariu: