luni, 5 septembrie 2016

Odă pentru cei mai frumoși oameni


Azi am trait o parte din viața ta, scump părinte. Un minut din neliniștea ta, o clipă din viața ta zbuciumată. Am trait-o și cred că nu sunt demn să o mai trăiesc. Ce viață este aceasta în care singura ta preocupare este binele meu, bunăstarea și bucuriile mele? Unde este viața ta și momentele adresate ție? Te-ai pierdut scump părinte în labirintul grijilor mele. Te-ai pierdut încercând să deslusești ițele încurcate ale vieții mele. Te-ai pierdut luptând ca fiecare lacrimă căzută pe obrazul meu să se transforme în victorii. Te-ai pierdut și te-ai regăsit, azi mai frumos decât atunci când eu m-am născut. Da, dragul meu părinte, azi ești mai frumos decât atunci când te-am ales. Îți amintești? Atunci când mi s-a spus să îmi aleg părinții, voi ați fost alegerea mea. Cei mai frumoși oameni… Astăzi vă găsesc mai slabi, mai lipsiți de putere dar ochii vă sunt atât vii și plini de viață. Ochii voștri îmi vorbesc despre iubirea voastră și despre grija voastră constantă. Aș vrea să vă scriu o odă în care bucuria de a te avea ca părinte să fie darul drept mulțumire pentru o existență dedicată și închinată mie. 

Niciun comentariu: