miercuri, 31 august 2016

Nu. Și de la capăt...



Și privirea se ațintea spre ecranul telefonului. Mă rugam să sune. Să mă sune cineva. Voiam să simt că astăzi, eu contez. Pentru tine, pentru ceilalți, chiar și pentru mine. Am închis ochii pentru o secundă și mi-am spus: de azi, voi începe să spun nu. Cred că cel mai greu lucru pe care îl pot face este să spun nu. Pur și simplu, parcă la predarea lecției cu ,,nu” am lipsit. Mi se părea mereu că bunul simț mă îndeamnă să răspund pozitiv la fiecare cerere. Dar ce ți-e și cu bunul simț. Uneori prea mult, bulversează. Am decis, cu ochii închiși să încep exercițiile. Voi spune ,,nu” atunci când ceva mă  va obosi sau ceva tinde să mă extenueze. Voi spune puternic, nu. Un nu hotărât și categoric. Și așa voi face primul pas spre ceea ce poate căutam. Liniștea și bucuria de a mă regăsi. Poate mă regăsesc în fiecare ,,nu” pe care ți-l voi adresa. Dar totuși și acest ,,nu” parcă mă stoarce, mă epuizează. Să te las totuși în negură, în umbră? În tăcere? Și dacă îndiferența poate salva, tot ea poate și ucide. Lent și sigur. Cu toate astea pentru azi, voi începe cu un simplu NU.

Niciun comentariu: