joi, 25 august 2016

Iubirea ca faptă




Știi, în naivitatea mea credeam că în fiecare îndemn sau întrebare a ta eram și eu, o bucată din mine. Dar nu mai cred asta. Așa cum îți spuneam, mă întrebai dacă vreau să te văd pentru că tu voiai să fii văzut, mângâiat, adorat. Nu a contat o secundă dorința mea sau voința mea. Pentru tine contai doar tu. Când m-ai îndemnat să scriu ai știut că te voi scrie. Ai vrut să fii scris. De aceea mi-ai spus insistent să scriu, să aștern pe hârtie gândurile mele. Știai că vei fi acolo, știai că te voi scrie. Erai ahtiat după propria-ți prezența. Nu conta unde. Te iubeai atât de mult încât te voiai și aici. Credeai în ideea că tot ce este scris nu piere. Dacă am scris, iubirea pentru tine chiar există. Ești atât de crunt. Căutai încă confirmare Nu ți-erau suficiente dârele de sânge, de lacrimi și urmele picioarelor mele târâte în urma ta? Nu. Ai vrut mai mult. Dovezi clare despre ceea ce niciodată nu ți-am spus. Ți-am făptuit doar. Iubirea ca faptă. Cred că așa am putea să descriem ceea ce am simțit pentru tine. Știam că faptele sunt importante. Știam că fiecare gând trebuie transpus în faptă. Cuvintele pot aștepta...Dar nu ți-ar fi fost suficiente doar cuvinte rostite. Le-ai vrut pe cele mai greu de exprimat. Forma scrisă a gândurilor mele. Forma scrisă a sentimentelor. Dar sentimentele nu se pot scrie. Ele se arată. Se trăiesc. Se simt. Ai avut iubirea mea ca faptă. Ai iubirea mea scrisă. Rostită nu ai avut-o...   





Niciun comentariu: