marți, 30 august 2016

Atunci când indiferența salvează



Ieri aș fi putut fi salvată de indiferența ta, stimată doamnă. Ai fi putut să mă salvezi fiind doar indiferentă. Să nu mă privești, să nu mă asculți. Un singur aspect vizibil ne diferențiază: limba maternă. Și probabil un secol de educație. Mi-ar fi plăcut ca indiferența ta să mă salveze, să nu simt dezgust față de ceea ce cred azi că vom ajunge în viitor. Niște carnivori umani. Niște devoratori ai aproapelui. Da, sunt aproapele tău. Spațial și uman vorbind. Mi-ar fi plăcut ca indiferența ta să mă salveze să nu simt dezamăgirea față de ceea ce vom deveni ca oameni. Aș fi vrut ca indiferența ta să îmi salveze ziua de la a nu mă gândi că există și astfel de oameni. Nu m-am gândit niciodată că indiferența poate salva un om... Ai fi putut să mă salvezi, stimată doamnă, de la a nu simți tristețe când mă gândesc la valori precum toleranță și grijă față de celălalat. Valori pe care mi le-am însușit acasă. Da, acasă, acolo unde m-ai trimis, să mă întorc. Și probabil că mă voi întoarce, dar undeva în viitor. Mai rămân, stimată doamnă, să arăt prin exemplul propriu că nimic nu ne diferențiază. Nimic față de nimeni. Indiferent de culoare, religie, sex sau proveniență suntem toți la fel. Și totuși atât de diferiți (unitate în diversitate, parcă, nu-i așa?). Cu toate astea, indiferența ta m-ar fi ajutat și... îți mulțumesc pentru lecție.

Niciun comentariu: